Facerea unei impresii bune trece mai întâi prin nefacerea uneia proaste.

Facerea unei impresii bune trece mai întâi, obligatoriu, prin nefacerea uneia proaste. Ca să pari deștept, e obligatoriu, înainte de orice altceva, să nu fii sau să nu pari prost. Pare o condiționare la mintea cocoșului? Ei bine, o grămadă mare de manageri, inclusiv dintre cei de top, nu știu, nu înțeleg sau pur și simplu nu au făcut un astfel de raționament.

Caută ca bezmeticii „rețete de succes”, dau mii de Euro unor vânzători de trucuri care să-i facă să producă o impresie bună, să-i „scoată din mulțime”, dar nu se ocupă defel de lucrurile și detaliile care fac o impresie proastă. Și nu există consultanți, din câte știu eu, care să-ți spună ce faci prost și cum să îndrepți, dacă pe tine nu te duce mintea singur. Fiindcă asta ar însemna ca să-ți spună că faci ceva greșit, sau că pur și simplu nu poți mai mult de atât. Or, așa ceva nu se face, ce consultant își asumă riscul acesta?

Ocupați-vă mai întâi toate lucrurile care vă trag în jos, și abia după aceea căutați trucuri de tras în sus. Care trucuri NU EXISTĂ, fie vorba între noi, fiindcă recrutorii și angajatorii nu sunt atât de proști pe cât vă fac vânzătorii de șmekerii infantile să credeți. În realitate, în fața unui interlocutor suficient de inteligent și de versat, NU AI CUM să pari mai bun decât ești în realitate, dar există câteva mii de feluri de a face o impresie mai proastă decât ar fi cazul.

Cel mai penibil este atunci când un truc menit să „vă pună în valoare” într-o direcție, vă dezvăluie slăbiciunea în altă parte, lipsa logicii și inteligența limitată. Sunteți sigur că sunteți în stare să verificați dacă un truc menit să facă imagine mai bună într-o parte nu strică incomparabil mai mult și iremediabil în altă parte? Sigur-sigur? Bine, așa să fie…

Tocmai mi-a căzut în mână un exemplu fabulos, aș putea să-l fac un studiu de caz memorabil și să scriu o jumătate de carte în jurul lui. Dar am promis să nu-l fac public, în schimb, fiindcă a avut amabilitatea și mi-a făcut serviciul să-mi explice în detaliu „modul de funcționare”. Pe scurt, o foarte lungă scrisoare de intenție, împănată cu trucuri menite să-l facă pe angajator (subtil, subliminal și subconștient, după cum i-a explicat consultantul că se va întâmpla) să-și facă o părere (foarte) bună despre el și să-l cheme la interviu.

Ca să fiu sincer, eu nu m-am prins la niciuna dintre șmekerii unde bătea, spre ce urma să-l conducă pe cititor și ce efect era de așteptat să obțină. Am înțeles, era evident că urmărea ceva cu scrisoarea-fluviu, să facă impresie bună, desigur, dar mecanismul concert nu l-am descifrat, din păcate. Ceea ce arată că plătitul consultant a avut dreptate, subtilitatea a acționat așa cum a prevăzut el. (George Butunoiu – iulie 2023)